Sunday, October 7, 2007

in lumea mea pe pasii tai


am inchis usa de la dormitor si m-am cufundat intr-o lumina bizara. nu e nici noapte.. nici zi. razele soarelui de afara nu mai patrund. nici becul de pe alee nu mai da un semn de viata.. e iarba pe jos. si multe frunze. se cuibaresc si ele sub papucii mei roz.. e moale.. si putin umed. parca nu miroase in niciun fel.. peretii albi parca ma ingroapa. incep sa vad.. si incerc sa ating cu mana.. degetele imi trec pe o suprafata rece.. ma inteapa.. imi dau seama ca e galben. fac pasii marunti.. ca ai tai, in intuneric. imi e frica sa nu imi pierd mirosul. da, miroase a fum. si a parfum de duzina. atat de cunoscut.. ochii mei caprui se fac turcoaz si pupilele se dilata. am marea in ei. si pe tine pe plaja. pescarusii danseaza cu tine, tu ii rogi sa-ti dea aripi dar ei nu vor..ei stiu ca daca ai zbura de langa mine as muri. mi-as pierde vazul , si mirosul si auzul.. si degetele.. si picioarele.. si nu as mai stii de mine. si nu as stii unde sa ma duc.. si as ramane dezbracata pentru tot restul vietii.. o melodie trista.. slaba.. se aude de sub pat. ma aplec sa vad ce e. sa stiu de unde suna. sunt o multime de cutii de pantofi.. si iepurasi de plus inghesuiti. sunt uitati de vreme.. ascunsi sub mormane de sentimente de ura si regret. incep sa ii dau la o parte.. sa caut in cutii. se aude.. din ce in ce mai tare. caut... si la un moment dat multe amintiri negre fara zambet isi iau zborul. au aripi mici de liliac. si ma sperii tare de ele. le intreb incotro.. imi zic ca se duc dupa licuricii tai. unde sunt ei? anul asta nu i-am vazut.. vreau si eu licurici albastrii in lumea mea pe urmele tale. am gasit-o. e ruginita. prafuita. miroase a flori uscate de pe un mormant. o pun la ureche la fel ca un copil ce-si asculta marea in scoica. se aude. se aude.. nu indraznec sa o deschid. dar vreau sa te gasesc. stiu ca de acolo de unde vine melodia esti si tu.. si rup hartia.si ma tai la deget in ata cu care e stransa. si imi curge sange. si ud cutia. si incep sa plang. si.. capacul cutiei sare cat colo si de acolo ies niste aripi roz.. ele duc ceva in mijloc.. se apropie de mine si pot sa simt caldura. mi se lumineaza fata. am uitat de tot. te vad pe tine in praful ala fermecat. imi e dor de alunita ta. imi placea sa-mi trec degetele prin parul tau si imi placea cand radeam.. si ne jucam.. si te rog nu pleca. aripioarele pleaca. au iesit pe geam. intra frigul si cateva frunze rele. ele imi spun sa ma bag in paturica si sa astept Somnul. el o sa ma farmece cu miros de cozonac si ciocolata calda. ma ridic trista cu parul plin de ate de paianjen.. am impresia ca totul se misca in jurul meu.. gasesc scarita spre locul acela albastru. sub cer..sub gaurile din el. si ma urc.. si ma ascund sub o patura de nori. si astept somnul. si ma rog la el sa te visez. si iar se aude melodia aia.. a ta.. si e cald.. si am pornit in lumea mea pe pasii tai.

5 comments:

Ana said...

Te felicit din tot sufletul pentru acest post. Este superb. Bravo si te pup :)

nikosita said...

ms ana :)

andreea said...

ce... avangardistic. te pricepi la a crea o atmosfera :D

Anonymous said...

papuceii roz...
ce dragu... roz roz... vaaaai
/:)
fromos scris.. felicitari

nikosita said...

andreea: ms :D
blur: imi place roz. da? :P ms